Motto: stupidity and taxes, and taxes, and taxes …
Mai sunt cateva zile pana la data limita a depunerii declaratiei anuale 200 privind veniturile realizate in anul 2009. Desi instructiuni de completare se gasesc pe toate drumurile siteurile, formularul provoaca in continuare fiori, un popor intreg amintindu-si brusc de mine si de faptul suntem cunostinte/amici/prieteni/dusmani (da, am aflat ca am si asa ceva) invindu-ma la o bere, un mic, o prajitura doar de dragul de “a mai purta o conversatie”. Multumesc, sunt la regim, cu o apa plata “va rezolv” pe toti.
Odata cu aparatia impozitului minim (dl. Pogea, multumiri partidului cu aceasta ocazie) toti proprietarii – CEO, owner in limbaj academico-stiintific– de sereluri avand titluri pompoase terminate cu trade, com, imp-exp, associates s.a. in coada si-au adus aminte ca mai bine e sa fii fruntas pe PFA-ul propriu si personal decat codas pe un capital minim de 200 ron. In marinimia lui nemarginita, statul roman ?! aplica o impozitare lejera numita pe norma de venit pentru foarte multe activitati, speculata prompt de industriasii Romaniei de azi. Succint, o persoana fizica autorizata (PFA) care desfasoara fapte de comert sau presteaza servicii ce pot fi incadrate la norma de venit, plateste un impozit fix anual indiferent de volumul veniturilor pe care le obtine. Aceasta norma de venit este stabilita individual de catre fiecare mosie judeteana, la nivel de consiliu local, in functie de cum se trezesc alesii urbei (mahmuri) dimineata. De fapt criteriile ar trebui sa fie legate de ponderea activitatilor in cadrul judetelor, de numarul de persoane interesate etc.
Am ales un exemplu deloc intamplator si profund interesat, o meserie de mare aplicatie si la moda pentru business-ul local si nu numai : informaticianul. Serviciile prestate sunt greu de cuantificat iar preturile variaza de la minus la plus infinit. O activitate numai buna pentru a transfera sarcina fiscala de la o societate catre persoana fizica. In discordanta cu alte meserii de baza ale societatii regasite in nomenclator, cum ar fi ceaprarzar (nota zece celui care stie ce produce un ceaprazar –fara google pls
In Bucuresti, se stie, orice scara de bloc detine cel putin un geniu in C++ drept pentru care norma de venit este pe masura:
BRANSA (MESERIA) CENTRU A
SEMICENTRU B PERIFERIE C+D Servicii de informatica 21.600 21.600 21.550 Alte judete sunt constiente ca nu detin o forta impresionanta de hackeri si nici bloggerii nu o duc prea bine (scuze pe aceasta cale celor lezati involuntar) drept pentru care au ajustat semnificativ valorile:
- Arad, de la 6.400 in municipiu la 4.600 in comune;
- Buzau, de la 11.000 la 9.900 cu o reducere suplimentara de 30% daca PFA-ul are si calitatea de salariat;
- Timis, de la 8.260 la 5.315 (bine ca nu au calculat cu si cu virgula) etc.Judetul Tulcea pare ca duce o campanie sustinuta de atragere a tineretului IT-ist al tarii: norma de venit pentru municipiul Tulcea este de 4.050 lei, pentru orase 3.350 lei iar pentru comune doar 2.700 lei. Aceasta se reduce cu 50% daca persoana fizica detine si, citez, “calitatea de angajat cu carte de munca, norma intreaga”. Intelegem astfel ca un informatician cu domiciliul in comuna Frecatei judetul Tulcea va plati, anual, suma de 432 lei reprezentand impozit pe venit, indiferent daca factureaza 1.000.000 lei! Ba chiar 216 lei, daca este si angajat la firma de confectionat momeli de peste a tatalui sau.
Judetul Cluj a auzit de Jeg si impoziteaza pe masura: 30.580 lei! norma de venit pentru orasul marilor personalitati Funar si Boc.Daca nu v-ati intrebat pana acum ce are titlul cu prefectura, e cazul s-o faceti: Caracal, municipiul care a zamislisit pe cel dintai web-developer al tarii
foto: Ziarul de Olt
Sunt convins ca undeva, intr-un colt de fabrica dezafectata, sute de IT-isti din Caracal lucreaza febril pentru NASA si se intreaba daca sunt sau nu obligati sa depuna declaratia de venit anual, 200.
Motto: Isteria nu este o trauma nationala, ea se globalizeaza evident
Eruptia creste?
Scuzati, (s)cade…
Ma erijez in a treia sursa spunand ca se observa o scadere-crestere evidenta.
Breaking News: datorita blocarii traficului aerian, cele 5 milioane de vaccinuri comandate de Ministerul Sanatatii impotriva epidemiei “vulcanului salbatic” vor ajunge cu intarziere, conform programului obisnuit al CFR-ului. Nu va inghesuiti, vor fi deschise puncte volante in toate garile din tara, sa ajunga la toata lumea.
Motto: Mai are mult pana sa aiba puncte de vedere asupra la ce spun eu. – M.V.
7 cai frumosi.
6 sectoare ale capitalei in frunte cu doctorul primar.
1 “independent”, ceilalti de la 4/5 (Ontanu nici el nu mai stie …) partide politice!
2.000.000 de bucuresteni care vad zi de zi cum orasul lor se naruie fara nici un proiect unitar de dezvoltare.
Cate metropole in lumea asta sunt administrate atat de pestrit? De ce primarii de sector nu sunt numiti de “capo di tutti capi” pentru a crea o singura politica a orasului? Credeti ca Vanghelie, daca ar fi stapan pe o bucata de Paris ar putea vopsi Turnul Eiffel in rosu? Sau probabil ar ajunge la primul “Hotel de Ville” si ar cere un sejur all inclusive
Remarcam zi de zi diferente fundamentale intre diferite sectoare ale ACELUIASI ORAS. Strazi, bancute, palmieri, parcuri, blocuri vopsite, salubritate, deszapezire, contradictii ce par venite din constelatii antagonice si nicidecum dintr-un oras inghesuit si mizer.
sursa: www.wikimedia.org
Tags: bucuresti, organizare, primari
Am fost putin surprins de numarul de comentarii la un articol de pe blogul khris.ro. Am cautat senzationalul sau originalitatea pe care cititorii respectivei povestioare probabil le-au gasit. M-am declarat invins scotind de la naftalina un draft mai vechi pe care la vremea respectiva l-am considerat neinteresant si deci nepublicabil:
Episode one:
Anul de gratie 2007. Florian Leandru se mandreste cu originile pierdute in mahalalele Bucurestiului, neam de zarzavagii din secolul XIX, respectat de la Bariera Vergului pana-n fundaturile din Catelu. E drept ca nu stie nimic despre nobilele lucrari agricole, cei 40 de ani in campul muncii la Faur ca incarcator descarcator si cei 10 ani de cand a iesit la pensie “magna cum laudae” neprilejuindu-i intalniri lucrative cu castraveti sau gogosari. Asta nu-l impiedica insa sa aminteasca la fiecare cinzeaca bauta in carciuma veche din cartier, ca bunicii au primit de multe ori patrunjelul de aur pentru succese in activitate.
Cu bunavointa primarului a reusit fara prea mari eforturi sa-si retrocedeze cateva hectare de pamant, strategic amplasante la marginea unui lac aflat la mica distanta de granitele capitalei. Strategice s-au dovedit abia la jumatatea primului deceniu al secolului XXI cand nebunia imobiliara a ajuns firesc pana la hotarele pamantului sau, in apropiere rasarind cateva cartiere cu denumiri pompoase si paza la intrare. Bucuros ca scapa de o pacoste pe care nu a cultivat un fir de rapita, se aliaza cu vecinul sau de razor Filimon Stupar si vande ditamai tarlaua tanarului agent imobiliar de succes pe nume de scena Gelu Comision. Pretul pe metru patrat suna frumos cu doua zerouri in coada in euro, Florian si consoarta (Veronica Leandru) facand mari eforturi sa citeasca suma inscrisa in extrasul de cont, d-apoi s-o mai si pronunte. Familie cu nevoi modeste (viata la Faur le-a impus un regim auster) utilizeaza o suma moderata pentru repararea acoperisului casei si pentru achizitonarea unui Logan, mai mult pentru a intra in randul lumii, niciunul dintre ei neposedand carnet de conducere. Restul au fost depozitati bancar pe termene lungi si foarte lungi cu dobanzi “aniversare”.
Calcul de criza:
pret vanzare aprilie 2007: 180.000 euro x 3.33 = 599.400 lei
dobanda bancara (o medie capitalizata de 10% sa zicem) = 59.940 lei/an x 3 ani = 198.400 lei
sold in cont aprilie 2010: 797.800 lei /4.1 = 194.500 euro
Simulare: daca ar fi constituit depozite in valuta, familia Leandru ar fi fost posesoarea frumoasei sume de 202.500 euro (raportata la o dobanda medie de 4%). O mica pierdere de 8.000 euro…
sursa: www.agroinfo.ro
Episode two:
Vecinul Filimon Stupar e un pasionat jucator la LOTO si multilateral dezvoltat in ceea ce priveste diferite abilitati manualo-practice: ajutor de mecanic auto cu experienta in schimbarea filtrelor de ulei la Dacie, expert in blocarea contoarelor electrice pentru furtul “curentului” in cartier (intre timp isi face ucenicia si pe contoarele de gaz), este primul bagator de seama atunci cand se sapa un put de apa, se toarna o alee de ciment in curte, se schimba un bec sau pur si simplu, romaneste, se bate un cui. Aparatia lui Gelu Comision pe tarlaua lui pare fi deasemenea providentiala, vanzarea bucatei de pamant deschizandu-i febril apetitul antreprenorial, specific vremurilor si intarind vorbele batranilor prin care romanul s-a nascut patron.
Mica fabricuta de termopane a aparut senin, cativa developeri imobiliari promitandu-i contracte ferme si profitabile. Banii nu au fost o problema, utilajele si constructia au fost achitate cash, pentru linia de productie gasind facil banci dispuse sa-i contracteze linii de credit de cateva sute de mii de euro, angajatii au aparut rapid din randul neamurilor ademenite de cascaval, afland cu aceasta ocazie ca toate rubedeniile au pus un geam la viata lor. S-au apucat rapid de treaba si la sfarsitul anului inteprinderea avea pe stoc termopane pregatite pentru cartierele rezidentiale ce vor fi ridicate. Si au fost. Ridicate. Ce folos insa. Doi beneficiari sunt acum in procedura de faliment, ceilalti il amana la infinit cu plata pana cand (daca) vor vinde casele sau apartamentele. Oricum, inaintea lui asteapta multi alti furnizori si deasupra tuturor este banca finantatoare.
Alt calcul de “criza”
pret vanzare aprilie 2007: 180.000 euro
cost hala/constructie+utilaje tehnologice: 150.000 euro
costuri de productie: aprox 300.000 euro pentru 2007/2009
cifra de afaceri 2007/2009:400.000 euro
clienti neincasati RESTANTI la 31.12.2009: 250.000 euro
Situatie aprilie 2010: o constructie si utilaje care valoreaza acum pe piata circa 60.000 euro si pe care banca inca nu vrea sa le execute in contul liniei de credit neplatite de 100.000 euro; o pierdere din cash flow de 50.000 euro.
Cu lacatul pus pe usa fabricutei, vecinul Filimon Stupar a ramas in continuare un pasionat jucator la LOTO …
Episode three:
Gelu Comision. Ah, Gelu Comision, agentul imobiliar venit in capitala de pe malurile Bistritei in plin boom imobiliar. Prezenta masculina hotarata si o vorba dulce specifica plaiurilor natale au fermecat pe loc patroana unei agentii de (mare) succes care l-a angajat chiar si cu un salariu fix consistent, ciudat pentru o activitate bazata, cum altfel, pe… comision. Abilitatile de negociere l-au propulsat rapid topul vanzarilor incheiate profitabil, de la apartamentele vaduvelor ce nu conteneau in a-l recomanda tututor vecinelor pana la ansambluri rezidentiale ce promiteau in reclame spatii intregi cu verdeata si piscine private. Castigurile cresteau constant, vizibile in modul de viata, de la haine haute couture pana la leasing-ul unei fiare 4×4 cu patru cerculete impletite. A aparut firesc oportunitatea de a lua destinul in propriile maini, oportunitate concretizata in tarlalele lui Leandru si Stupar, chilipiruri cu 20% mai ieftine decat majoritatea terenurilor din zona. Un credit ipotecar urias ce-i inghitea peste 55% din castigurile lunare parea ca aduce doar o normalitate a vremurilor, valoarea palind in fata potentialului viitor castig ce ar fi trebuit sa pastreze trendul crescator al preturilor in imobiliare.
Visul unui profit urias s-a prabusit insa mai ceva ca Lehman Brother, Gelu Comision confruntandu-se astazi cu un dureros faliment personal. Activitatea de agent imobiliar ii asigura cel mult plata intretinerii pe o piata inghetata la propriu (iarna grea) si figurat. Valoarea terenului ipotecat a scazut cu 60% in conditiile in care ar mai fi cineva dispus sa-l cumpere. Bestia 4×4 zace demult in parcurile societatii de leasing, pana si abonamentul la metrou acum pare un lux.
Inca un calcul de criza:
valoare teren achizitionat aprilie 2007: 360.000 euro
credit ipotecar obtinut: 270.000 euro
rata lunara: 2.160 euro
valoare (ipotetica) teren aprilie 2010: 144.000 euro
venturi personale lunare aprilie 2010: 500 euro
restante la banca: 20.000 euro
Gelu traieste cu speranta unei reveniri neanuntate impacat cu faptul ca sunt probleme si la case mai mari: Grecia, un stat insolvabil. Numai ca el inca n-a gasit nici un neamt sa-l cumpere.
Tags: criza, imobiliare, profit
… viata e frumoasa si merita traita alaturi de ei.
In loc sa public articolele “serioase” la care lucrez, ma tin de prostii si azi am primit o frumoasa lectie de solidaritate. O joaca pe blogul lui Bobby Voicu mi-a dezvaluit ca nu sunt singur si trebuie sa pretuiesc mai mult lumea care ma inconjoara.
Multumesc pentru voturi, fara voi primavara ar fi mai putin inflorita.
Tags: internet, organizare, personal
Noapte festiva in “hangarul” clubului Fratelli.
Fiind nominalizat in cadrul concursului Roblogfest la categoria “Cel mai bun blog de business” am avut curiozitatea sa particip, in premiera, la un astfel de eveniment si nu mi-a parut rau. Multumesc juriului ca mi-a dat nota de trecere ( locul 34 din 41 participanti, nota 6 ), desi eu m-as fi lasat lejer corigent in conditiile in care acest hobby este tratat inca cu o mare neseriozitate. Mea culpa, scuze obiective si subiective se gasesc pe toate drumurile.
Laude castigatorului, Riscograma: business intelligence un site profesionist bine structurat, o plusvaloare mediului economic adusa de Lucian Davidescu pe care il puteti citi si pe platforma Standard.ro
Mentionez si prezenta in top 20 a unui blog de contabilitate demonstrand faptul ca si in acest domeniu se poate crea ceva util.
In ceea ce priveste atmosfera de la petrecerea de vineri seara, mi-a placut; sincer. Nu stiu daca prezervativele impartite de Microsoft s-au “consumat” in acea seara, dar berea gratis acordata de sponsori a fost binevenita cu siguranta. Se pare ca aceasta lume a blogurilor naste multe pasiuni deoarece am observat emotii evidente la anuntarea castigatorilor, bucurii firesti dar si mici rafuieli de culise. Am intalnit si ceva cunostinte noi si vechi: Bobby Voicu, bineinteles “obligat” prin statutul sau sa participe la astfel de evenimente , Bogdan Theodor Olteanu pe care il citesc cu placere, Bogdan Lucaciu a carui sotie s-a numarat printre castigatori cu blogul de travel viajoa.ro si ma opresc la cei trei Bogdani ca mi se termina cerneala.
Tags: business, personal, roblogfest
Un milion de euro, un milion de dolari, ce mai conteaza, “geniul pustiu” oricum i-a refuzat. Cam acelasi lucru il intelegem si noi din stenogramele hotnews: ordonatorii de credite ministeriabili refuza elegant comisioane de milioane pentru fiecare contract public adjudecat
sursa: stirile protivi
Dupa ce vinde brosurici expirate pe post de “informatii vitale” in industria web2.0, fostul saptamanal economic ajuns acum la periferia continutului de calitate ne anunta un alt moment istoric : rata la banca a devenit in anul de gratie 2010 mai mica decat chiria unui apartament comunist. Il informez pe redactorul ce tocmai a descoperit apa calda de la bloc ca in 2008 de exemplu, chiria medie pentru un ap de 2 camere intr-un cartier linistit din sectorul 3 ajungea la 550 euro, iar rata unui credit de 70.000 euro nu sarea de 500 euro la un Euribor +3,4 %. Da, stiu, pretul de vanzare era 90.000 euro dar nici o banca nu-ti facea/face ipotecar fara avans. Mai usor cu momentele isterice pe scari …
Sunt mai mult decat dezamagit de trendul ultimilor ani ai revistei, am fost abonat multi ani la randul, in studentie era sursa primara de inspiratie pentru proiecte si referate, nu vreau sa dau nume dar erau redactori ale caror concluzii le tratam ca pe adevarate postulate.
PS: cica chiria medie e acum de 364 euro; oare de ce stau cu un apartament mobilat/utilat neinchiriat de 2 luni, intr-o zona mai mult decat decenta in conditiile in care n-am solicitat “decat” 300 euro?
Tags: capital, criza, management
Odata cu cristalizarea unei asa zise clase de mijloc, apetitul pentru vacante departe de binefacerile Techirghiolului si kitsch-ul Vamii Vechi a crescut constant, stimulat si de ofertele care mai de care extraordinare lansate de agentiile de turism si spamuite constant in adresele de mail. Destinatii asiatice exotice, nisipuri fierbinti africane, metropole europene, “antalii” si “kusadasiuri”, nimic nu scapa turistului vigilent care incearca sa faca uitati 40 ani de granite ferecate. In anii 80, pana si o excursie spartana in Algeria experimentata de sora mea – pioner de frunte de altfel – in cadrul unui “schimb de experienta” comunist a reprezentat o aventura de neuitat, orele petrecute in escala de la Zurich marcandu-i iremediabil copilaria. Nu a contat ca cei cativa franci pe care a reusit sa-i schimbe din putinii lei primiti de la parinti din salarii de profesori i-au ajuns doar pentru o mica ciocolata elvetiana. In continuare, a ramas cea mai delicioasa ciocolata din viata ei.
Lasam truismele si ne intoarcem la farmecul businessului. Impreuna cu obisnuitele suveniruri si biletele de la muzee, micul inteprinzator roman se intoarce si cu experienta dezvoltarii economice specifica tarilor pentru care notiunea de “piata emergenta” ar reprezenta afrontul suprem. Produse necunoscute, echipamente tehnologice revolutionare doar la noi, servicii specifice si specializate. Intrebarea “ar merge si in Romania asa ceva?” persista pe buzele multora, iar cei mai energici se apuca de studii de piata, calculeaza bugete si cu putin curaj nu ezita sa introduca ceva nou pe aceste meleaguri, cu exemple de succes: materiale de constructii, tehnici de constructii, servicii software, produse de nisa …
Dar iata o greseala frecventa de timing al dezvoltarii afacerii:
- esti uimit de succesul automatelor de pufuleti (sa nu suparam pe nimeni) de pe strazile marilor orase europene. Spargi pusculita lu ala micu, intri in fondul de pensii al nevestii si cumperi cateva automate de calitate medie de la producatorul din Germania. Fabricile de pufuleti au oferte generoase, iti este usor sa inchei un contract avantajos. Varul Benedict Stamate iti faciliteaza spaga pe care o dai la Sectorul 5 “care este” si iata-te cu aparatele -n strada, avide sa inghita monezile pustilor de cartier si sa scuipe pungile de pufuleti proaspeti. Ideea (copiata) devine un succes, profitul obtinut e numai bun pentru achizitia unor noi masinarii, la aprox 5.000 euro bucata si cu efortul unor mici leasing-uri, in 2 ani te poti mandri cu, sa zicem, o suta impanzite in locuri strategice ale urbei.
Piata s-a maturizat, orice concitadin stie ca poate gasi la coltul strazii pufuleti, mai mici, mai mari, mai pufosi, mai crocanti, simpli sau cu diferite arome. Firmele mari din vest (si mai nou din EST) te-au lasat sa sondezi terenul, ti-au studiat evolutia, e timpul sa intre pe piata romaneasca. Si acum apare problema de timing: vei fi asaltat cu oferte de “exit” decent, vanzand un business si asigurandu-ti un binemeritat confort financiar pentru o buna perioada de vreme? Din pacate nu, nivelul tau de dezvoltare le permite strategia unei intrari agresive concurentiale, cu mii de automate instalate, un volum de marfa negociata astfel la preturi mai avantajoase si o politica de dumping mult mai putin costisitoare decat pretul preluarii afacerii. Astfel, pufuletii lor vor mai ieftini, mai atragatori, masinariile lor vor fi mai aratoase, polivalente, cu echipari suplimentare, ecrane hot-spot, facilitati de plata cu card etc. In sase luni vei fi marginalizat fara macar sa reusesti sa-ti amortizezi investitia in echipamente. Unde e eroarea? Cum ai reusit in numai 2 ani sa transformi o “nisa” de succes intr-un esec financiar? Pentru ca politica “pasilor mici” s-a dovedit falimentara.
Orice poveste de business aplicata intr-o tara cu o piata dezvoltata si “importata” la noi nu poate avea decat un unic scop: dezvoltarea agresiva pentru o vanzare profitabila ulterioara. Indiferent daca vorbim de pufuleti, banci, instrumente financiare, telecomunicatii. Resurse suplimentare se pot gasi, credite, leasing-uri, important este ca intr-un timp relativ scurt sa devii un competitor important pentru orcine va dori sa intre intr-un astfel de business. E riscant sa ai un target de 100 automate de pufuleti pe o piata care ar inghiti cateva zeci de mii. Profitul imediat reinvestit devine insuficient.
Tags: business, finante personale, management
… este satisfacut in cea mai mare masura datorita crizei ce a batut puternic la usa tuturor redactiilor. “Succesul” site-urilor tabloid a fost unanim copiat si de asa zisele spatii online de stiri quality. Altfel nu-mi pot explica frecventa unor astfel de subiecte de presa:
1. Antena 3 , institutie serioasa, apolitica si nepartinitoare. Tabloul “natura moarta cu marinar chel lovit in mana de fata unui copil” fiind vandut de mult, a scos pe piata urmatoarele capodopere in ulei (de masaj):
- Antrenament nud la sala de fitness ; pictura renascentista inspirata din “Infernul” lui Dante;
- Femeia cu 3 sani se dezbraca in fata camerei de filmat; scurt metraj sugerat de actualul guvernator al Californiei in amintirea unui drag “Total Recall” . Paul Verhoeven a refuzat sa participe.
- Cum sa te dai cu bicicleta pe banda de alergat si sa ramai fara dinti; se explica aici teoria lui Pavlov. Invitat: expertul Mugur Ciuvica pe post de dog.
- Se(x)y braileanca si 20 de masculi feroce; foileton in care domnisoara a declarat ca tocmai il citeste pe Bocaccio.
2. Continuam cu Realitatea, desi la ei o stirile au cam incremenit. Or fi fost blocate de ANAF?
- 12 lucruri pe care nu le stiati despre sani; Concurs cu televoting prezentat de Mihai Tatulici.
- Top 10 vedete feminine care au făcut sex cu femei; discipolii lui Sigmund Freud au organizat un miting spontan in fata casei lui Vantu. Carele de reportaj grabite sa surprinda evenimentul au inregistrat pe pelicula complexul SPA in care se relaxa acum doar Victor Ponta.
- Usain Bolt si-a luat bomba sexy de pe google; documentar antropologic despre mariajul in 9,58 secunde din epoca matriarhatului.
Pe “surse”, am aflat ca toate aceste materiale educative au fost inspirate din “Dilema Veche”. Deja se preconizeaza un razboi de copyright.
3. Si cum imaginile fac cat o mie de cuvinte, trustul MediaPro ne propune urmatoarea ghicitoare (click foto):
“Cate perechi de sani ati reusit sa identificati?” Nu trisati, ai Biancai Draguseanu sunt prezentati separat
Ok, dupa ce in 2009 nu au fost in stare au vrut si eficientizeze afacerile in picaj, mentinand schemele de personal necesare sa prezinte “sange si circ” (sic!) in campania electorala prezidentiala, criza de primavara a silit toate trusturile sa taie in carne vie. Salarii scazute dramatic, jurnalisti pusi pe liber, ajustari in personal TESA (de a mai ramas cate un corector incapabil sa distinga virgula dintre subiect si predicat), ziare inchise (dar mentinute online din motive de tabloidizare), cereri de insolventa, blocaje de conturi. Si totusi, chiar in aceste conditii, nu se poate pastra un continut decent?
Satisfacerea egoului erotic al masculului ce frunzareste presa online este suficienta pentru realizarea targetului de trafic?
Urmariti cnn.com, washingtonpost.com, nytimes.com, economist.com site-uri “foarte sexy” de altfel 
Si criza a inceput in America!