Inteleg ca in sedinta de guvern de azi se va discuta o Ordonanta de Urgenta cu masuri de reducere a birocratiei incercand sa elimine:
– plimbari nesfarsite cu aceleasi seturi de copii legalizate intre insitutii
– eternul cazier fiscal/judiciar pe care tot statul roman il gestioneaza
– taxe diferite platite la banci diferite pentru acelasi document solicitat
– legalizarea oricarui document necesar sau mai putin necesar
– formulare complicate, stufoase, redundante
Si totusi,
A trecut aproape un an de cand guvernul a renuntat prin ordonanta de urgenta la necesitatea stampilei pe documente in relatia cu institutiile publice. O masura logica impotriva acestui obiect inutil care nu certifica absolut nimic si care mostenea pacate vechi impreuna cu un stres versatil.
Si totusi,
- 8 din 10 autoritati inca te mai intorc de la ghiseu pe motiv de “document nestampilat” “imputernicire fara stampila nu merge” etc
- la un ultim control fiscal, am alergat cautand zeci de furnizori, unii chiar radiati (dar bineinteles obligati sa pastreze o stampila in pod, dupa pararea inspectorilor ANAF), sa-mi stampileze sute de copii dupa documente;
- o cerere de rambursare cheltuieli pentru orice proiect finantat din fonduri europene reprezinta in continuare un adevarat chin al stampilei: patrata, rotunda, cu inscriptii grafice si pisici salbatice, “solicitat la rambursare”, “viza CFP”, “stampila firmei de contabilitate”, “stampila firmei de audit”, “stampila secretarei si a amantului acesteia”;
- pana si o banala legitimatie de acces, sau acel “permis de parcare” falsificat si atarnat cu mandrie pe bordul masinii, au o stampila suprema intr-un colt.
Si daca in ceea ce priveste reformarea unei institutii publice de orice fel putem avea oricat de multa rabdare, nu inteleg si privesc siderat incapatanarea companiilor private de a-si birocratiza in continuare excesiv sistemele. Tocmai mediul privat, cel care a cerut cu insistenta relaxare si elasticitate din partea statului roman. Tocmai multinationalele, care isi fac acum un titlul de glorie cu acest obiect mic cu tus negru sau alta culoare si care in tarile unde isi cartierul general folosesc stampilele doar pentru a desena fluturasi pe caietele copiilor …
Tocmai aceste companii au devenit adevarate blesteme birocratice:
1. nu poti schimba un banal sim la nici un operator de telefonie mobila daca nu ai “stampila la tine”;
2. doua mari multinationale tocmai mi-au cerut insistent retrimiterea unor documente scanate insotite musai de stampila firmei;
3. m-am inscris la un seminar banal, organizatorii mi-au transmis ca nu-mi rezerva locul fara cerere “semnata si stampilata”;
4. in relatiile cu bancile, stampila este mama si tatal in acelasi timp. Desi ma cunosc de mai bine de zece ani cu doamnele de la front desk, de fiecare data mi se aminteste la telefon “sa nu uiti stampila, Horatiu”;
5. desi nu mai este necesara de ani de zile pe documentele fiscale, aud zi de zi in orice magazin, statie de alimentare, “sa-mi stampilati bonul, va rog”;
Si stampila este doar o eticheta a personalitatii noastre sociale. Cerem schimbari, cerem sa “ni se dea”, cerem relaxare, dar avem in sange acelasi conservatorism pagubos.
Stampila ar trebui eliminata mai intai din sufletele noastre …
